Nu dai inapoi de la nimic,
Faci totul, crezand ca esti fericit.
Te minti ca inima ta nu simte,
Zambesti cand lumea te minte.
Dar acum sti,
Povestile sunt doar pentru copii
Doar pentru cei ce pot sa creada,
Ca viata nu-i doar o parada.
Un loc unde trebuie s-arati bine,
Caci altfel nimanui nu-i pasa de tine.
O lume in care nu tre’ sa ai sentimente,
Trebuie sa traiesti fara regrete.
Si oricat de rau ti-ar parea,
Anii copilarie inapoi nu-i poti lua.
Ai vrut sa cresti, sa te maturizezi,
Acum ai da orice din nou sa poti sa crezi.
Sa crezi in Mos Craciu,
Sa crezi ca cel de langa tine-i bun.
Sa nu mai pui mereu raul inainte,
Sa poti sa comunici fara cuvinte.
Sa crezi ca maine mai bine va fi,
In loc sa te intrebi daca vom pieri.
Si daca asta se va intampla,
Inseamna ca lumea-i prea rea.
Asa ca “povestioara” este scrisa de o prietena ft buna. E mai mult haioasa, pentru ca nu a vrut sa va plictiseasca, dar personajele principale sunt Karla si Jay, caracterele lor ramanand neschimbate. Singurul lucru care s-a schimbat e persoana care a scris:D




