41-Not so happy after all

Renesmee POV

Urmatoarele trei zile le-am petrecut in spital, savurand fiecare moment cu micuta mea, analizandu-i fiecare trasatura.

Avea ochii caprui. Aceasi culoare ca a mea, aceeasi culoare ca a mamei mele cand era om. Doua oceane de ciocolata in care fie ca vrei, fie ca nu, te pierzi. O singura privire si te ineci in ciocolata. Avea nasul si gura lui Jacob. Acelasi zambet siret care te fermeca imediat. Cu un astfel de zambet, pun pariu ca va fi cel mai rasfatat copil din lume. Mai rasfatata chiar si decat mine. Si credeti-ma, asta inseamna ceva.

Desi nu avea inca prea mult par, se observa ca era usor ondulat si cu nuante ciudate. Cand saten inchis, cand roscat, cand negru..semana cu parul tatalui meu.

Jacob practic radia de fericire cand o vedea. A tot insistat sa mergem acasa, spunand ca n-o sa fie mare lucru pentru Carlisle sa ne externeze, insa n-am vrut. Nu credeam ca vreodata o sa-mi doresc sa stau intr-un spital, dar chiar imi placea. Imi placea pentru ca aveam sansa sa petrec EU mai mult timp cu ea.  Eram sigura ca odata ajunse acasa, toata familia va vrea sa stea cat mai mult in jurul micutei care le-a adus tuturor zambetul pe buze. Pe de alta parte insa, ma temeam ca odata ajunsa acasa as putea sa fiu coplesita de responsabilitati si prbleme. Era un gand indepartat, ascuns bine intr-un colt al mintii mele, insa inca exista.

Toata familia era la degetul mic al fetitei mele din momentul in care o vazusera prima data. Pana si tata o adora. Spunea ca-i aminteste atat de mult de mine cand eram mica..

Jacob petrecuse atat de mult timp cat i se permisese in spital. Seara, aproape ca trebuia sa-l scoata cu forta afara. Si se pare ca si micuta il placea la fel de mult. Gangurea fericita de fiecare data cand il vedea. Nu credem sa aiba vreo putere, sau daca are inca nu am descoperit-o noi, insa pare sa inteleaga deja unele lucruri, ceea ce pentru un nou-nascut obisnuit nu e tocmai caracteristic. Carlisle crede ca e asa pentru ca a mostenit asta de la mine, din moment ce si eu am fost inca de mica mai inteligenta decat un copil obisnuit.

-Buna frumoaselor! a spus Jacob intrad in salon si venind spre noi. Ne-a sarutat pe fiecare pe frunte.

Perfect! Acum ma simt tratata la fel ca fiica mea, ceea ce probabil nu e bine din moment ce ea nu are nici macar o saptamana. A vazut ca m-am bosumflat, asa ca mi-a zambit strengareste apoi m-a sarutat scurt, dar intens. Asa mai merge!

-Tati a venit sa va ia acasa! a spus luand-o in brate. Hey, te-ai gandit la nume? a intrebat el brusc, intorcandu-se spre mine.
-Pai..ma gandeam la Angel. De fapt, de cand aflasem ca e fata m-am tot gandit, si am ajuns la concluzia ca nimic nu i s-ar potrivi mai bine. Ea era micul nostru ingeras.
-Wow! E perfect! Angel! a spus invartindu-se cu ea in brate prin salon, in timp ce eu imi strangeam lucrurile.
-Tu te-ai gandit la ceva? am intrebat dorind sa stiu si varianta lui.
-Pai ma gandisem la Jasmeen. Un fel de combinatie intre Jacob si Renesmee.
-Angel Jasmeen Black! Perfect!!

****

-Alice, nu crezi ca e prea mult roz?
-Renesmee!! Din moment ce e atat de mica, niciodata nu poate fi prea mult roz! Sper doar ca atunci cand creste sa nu devina obsedata ca matusa Linda de culoarea asta. a spus uitandu-se la Linda cu subinteles, iar aceasta a chicotit.

Doamne, burta ei e imensa! Sper doar sa nasca inainte sa explodeze.

Alice ii decorase lui Angel o camera exact vis-a-vis de a mea si a lui Jake, numai in roz. Camera era stil “Barbie”, cu tot felul de zane, printese, printi, cai albi sau alte personaje din basme pictate pe pereti. Un basm, asta avea sa fie viata ei. Un basm! O sa am grija sa nu trebuiasca vreodata sa treaca prin ceva care s-o faca sa sufere. Toata familia va avea grija de ea. Toti o iubesc enorm..pur si simplu o adora.  Pana si Kitty merge mereu acolo unde e ea. Insa Carlisle n-o lasa prea mult in jurul fetitei, de teama sa nu ii creeze probleme medicale.

Carlisle a zis ca mai mult ca sigur va trai vesnic. Desi ii bate inima si-i curge sange prin vene, pielea ei e tare ca cea de vampir si aproape la fel de fierbinte ca cea a varcolacilor. Un alt “indiciu” cu privire la viata ei vesnica este si inclinatia ei pentru muscaturi. Desi inca nu i-au dat dintii, musaca pe oricine prinde.

Alice, de asemenea, ii umpluse camera cu jucarii si muuulte dulapuri pline cu haine. Prea multe haine.Cred ca-i crease haine pentru toata viata.

Am asezat-o incet in patut si am inceput s-ai fredonez cantecul cu care deja se obisnuise:

“Baby mine, don’t you cry
Baby mine, Dry your eyes
Rest your head close to my heart …”

Mereu adormea cand ii cantam asta, iar mie cantecul imi placea enorm. Imi amintea cat de mult o iubesc, si cat imi doresc s-o protejez de toate relele din lume.

Cum stiam ca o sa se intample, nu peste mult timp a adormit, asa ca m-am indreptat spre camera mea pentru un bine-meritat somn. N-am zis ca nu ador sa am girja de ea, doar ca asta poate fi obositor uneori.

-Salut mami! a spus Jacob zambind cand m-am asezat in pat. Eu doar i-am zambit si m-am cuibarit la pieptul lui, stiind ca daca nu adorm in curand, s-ar putea sa cedez. Oboseala adunata in ultimele zile era extrem de multa, insa in fata ingerului meu palea. Cand o vedeam pe ea uitam si de oboseala, si de tot.

Am adormit si am visat printi pe cai albi si printese frumoase, si muulti mullti fluturi viu-colorati.

****

Jacob POV

Mereu am crezut ca avand-o pe Renesmee langa mine, viata nu poate fi mai perfecta. Dar m-am inselat. Niciodata nu m-am gandit ca ceva atat de mic ma poate face atat de fericit. Angel! Chiar ca e un nume predestinat. Ea e micul ingeras care ne inveseleste pe toti, ea e un motiv in plus pentru a trai.

De fiecare data cand o vad inima mea parca isi doreste sa iasa din piept si sa se indrepte mai repede spre fetita mea. Fetita mea! Micuta mea fetita…unica, perfecta, speciala…la fel ca mama ei. Inima mea apartinea in egala masura amandurora. Nu putea sa aleg intre ele, ele erau cele doua minuni pe care Dumnezeu mi le-a dat pentru a-mi face viata perfecta. Nu sunt sigur ca le merit, dar stiu ca voi face orice pentru a le proteja si a le face fericite, pentru ca ele sigur ma fac pe mine extrem de fericit.

-Weeaaa!!

Oh, asta inseamna ca s-a trezit! Am sarit din pat cat de repede am putut, dar cand am intrat in camera ei Bella era deja acolo, tinand-o in brate. Mda, si Nessie isi facea griji ca o sa fie coplesita de probleme. Care probleme? Cu atatia vampiri in casa, copilul asta nu trebuie decat sa ridice un deget si primeste orice isi doreste. Sper doar sa nu i se urce la cap tot rasfatul asta cand o sa mai creasca. Si oricum, tot fetita mea o sa fie. Fetita mea mica si rasfatata.

-Hey, si eu pentru ce sunt aici? am intrebat simtindu-ma exclus din viata propriei mele fiice.
-M-am gandit ca poate ai adormit si tu! a zambit Bella dandu-mi fetita.

Am strans-o protector le pieptul meu, in timp ce o leganam incet. Doamne, e atat de mica! Aproape ca mi-e frica s-o tin in brate.

****
Renesmee POV

M-am intors astfel incat sa-l iau pe Jacob in brate, insa tot ce am luat in brate a fost patura. Unde a plecat?

M-am ridicat din pat adormita si am iesit din camera, pentru a-l vedea pe Jacob in camera lui Angel, tinand-o in brate si dandu-i sa bea lapte.

-Oh, perfect! Da-i copilului lapte praf in conditiile in care sanii mei mai au putin si bubuie! am spus indreptandu-ma spre el.
-Oh, neata! a spus vizibil amuzat de replica mea. Sti..as putea sa ma descurc eu cu aia…
-JACOB! am tipat la el.

Sincer mi se parea de-a dreptul jenant sa vorbeasca in felul asta de fata cu fetita noastra, chiar daca ea probabil nu intelege cine stie ce din chestia asta. El doar a zambit obraznic si mi-a dat-o pe micuta.

-N-ai de gand sa iesi? l-am intrebat cand am vazut ca nu se misca.
-De fapt, ma gandeam ca as putea sa stau aici si sa admir privelistea.
-Si sa risc sa sari pe mine in fata copilului?! Nici gand!!

Dupa ce micuta a considerat ca a mancat destul pentru moment, am mai stat putin cu ea, incercand sa-i “transmit” in felul meu cat de mult o iubesc si sperand sa inteleaga.

****

Linda POV

La dracu’, daca asta se numeste nastere, nu vreau sa imi imaginez cum te simti cand mori!! De ce n-am vrut sa nasc prin cezariana cand inca se mai putea? A, da! Pentru ca am crezut ca nu e nevoie, si pentru ca vroiam sa-mi demonstrez mie insami ca sunt puternica! Pe dracu’ puternica, copilul asta e mult mai puternic ca mine!!

-Copilul nu e in pozitia buna! Pregateste anestezia! am auzit vocea doctorului ca prin ceata. Cum adica nu e in pozitia buna? La ultimul ecograf a zis ca e totul bine!! Ce dracu’ se intampla?!
-Imi pare rau, dar va trebui sa iesiti afara! am auzit o asistenta vorbind cu Seth care pana atunci nu-mi daduse drumu la mana nici macar o secunda.
-NU!  spus el hotarat, strangandu-ma mai tare de mana.
-Va rog sa cooperati, fiecare secunda e importanta! a spus din nou. Ce vrea sa zica?!
-Iarta-ma iubito! O sa fiu afara..a spus sarutandu-ma scurt.

Am simtit o lacrima prelingandu-se usor pe obrazul meu stang, apoi n-am mai simtit nimic.

****

Seth POV

-Ce s-a intamplat? a intrebat Renesmee agitata cand m-a vazut iesind.
-O porcarie care suna ceva de genul “copilul nu e in pozitia buna” si ceva despre o anestezie. M-au dat afara! am spus enervat pentru ca nu ma lasau sa stau cu ea.
-Oh, Doamne!! a spua Renesmee mai agitata.
-Tu sti ce inseamna asta? am intrebat sperand sa poata sa-mi explice si mie de ce am fost dat afara.
-Ii fac cezariana, iar asta e destul de riscant! Din moment ce au ales asta, inseamna ca era destul de grav!
-Cum adica?
-Seth, nu vreau sa te sperii..mai bine asteptam.
-CUM ADICA SA MA SPERII? CE VREI SA ZICI?!?

****

Renesmee POV

La dracu’!! Nu poate sa se intample asta! Ultima data cand a fost la ecograf doctorul ii spusese ca nasterea va decurge fara probleme din moment ce copilul era in pozitia buna. Ce s-a intamplat? Desi am cautat cu disperare pe cineva care sa-mi explice cum dracu’ vine asta, ori nu stiau, ori cei care stiau se grabeau sa ajunga din nou in sala pentru a salva viata surorii mele si a copilului ei.

Seth era complet distrus. Lovea toti peretii din jur, de parca ei ar fi avut vreo vina, iar eu…eu pur si simplu nu vroiam sa iau in calcul posibilitatea ca asta sa se termine prost. Nu credeam ca o sa-l vad vreodata pe Seth plangand, insa se pare ca m-am inselat. Lacrimile curgeau pe obrajii lui neincetat, iar furia ii ardea mocnit in ochi.

Intr-un final, dupa mult mai mult timp decat e necesar de obicei pentru o astfel de operatie, doctorul care se ocupase de nasterea Lindei a iesit si s-a indreptat spre noi, privind in jos, parca fiindu-i frica de ce avea sa spuna.

-Aaa…Felicitari, aveti un baietel sanatos si foarte frumos. a spus el, dar se vedea ca nu asta era ceea ce-l macina.
-Vreau sa-mi vad sotia! a spus Seth brusc, iar tonul lui nu admitea un refuz.
-Pai…a…ea e…
-UNDE E?! a urlat dintr-odata.
-E la reanimare! Imi pare rau, insa nu sunt sigur ca va trece de aceasta noapte…

Seth a cazut in genunchi si a inceput sa planga mai ceva ca un copil. Toti ceilalti erau impietriti, iar eu…eu…nu stiu cand, dar ajunsesem undeva pe gresia rece, fara sa mai simt altceva decat durerea cumplita.

____________________________________________________

****

Sper sa va placa si sa nu ma urati prea rau:-s

Diseara incerc sa scriu epilogul, care va fi dintr-o perspectiva complet noua:D

Ascultati si melodiile. Eu pur si simplu le ador:X si cred ca se potrivesc ft bn cu cap:X

Ast parerile voastre>:<D:*