40-Little baby!

Renesmee POV

-Sunteti insarcinateeeeee!!! a tipat Alice imediat ce ne-a vazut.

Insarcinata. In-sar-ci-na…-ta?! Insarcinata! Am incercat, pe bune ca am incercat sa stau in picioare!! Dar mintea mea nu era pregatita pentru vestea asta..poate nu asa direct! Am lesinat!

Negru! Muuult negru!!

-Renesmee! Nessie!

Ii auzeam pe toti agitandu-se in jurul meu, dar pur si simplu nu puteam sa raspund. Mintea mea avea nevoie de o pauza, de cateva momente pentru a se linisti, a “procesa” ideea. Adica..chestia asta a venit prea brusc! NU SUNT PREGATITAA!! Nu-mi spune nimeni ca a fost o gluma?! Va rooogg!?

-Nessie! asta nu era vocea lui Jake. N-a fost o gluma,dar sunt sigur ca o sa te descurci! Te rog, trezeste-te!

Ce-a fost asta?! Cumva tata tocmai a zis ca o sa ma descurc cu un copil?! Nu, am inebunit de tot! El n-ar fi zis asta! El ar fi inceput sa urle, sa faca crize. Am simtit doua brate puternice ridicandu-ma, apoi am simtit cum m-a asezat pe un pat moale.

-Iubito, uite-te la mine te rog! E-n regula! Poti sa faci asta!

Da, pot sa fac asta! Pot, nu? Am deschis ochii incet, rusinata de reactia de mai devreme. In mod normal, daca altcineva ar fi fost in locul meu probabil ar fi inceput sa sara in sus ca Alice.

Ceea ce mi s-a parut ciudat a fost ca tata a acceptat asta atat de usor, fara urlete sau alte chestii de genul asta. Dar probabil ca s-a gandit ca eram destul de speriata si asa, nu aveam nevoie si de morala lui.

*****

Cinci luni mai tarziu, micul ghemotoc care crestea in burta mea devenise una dintre cele mai important persoane din viata mea. N-am crezut niciodata ca pot sa iubesc o persoana pe care nici n-o cunosc atat de mult. Dar se pare ca n-am fost in stare sa-mi dau seama cat de mult o sa imi placa sa fiu mama, cat de mult o sa-mi iubesc micul copilas pana cand acesta n-a fost pe drum.

Din momentul in care au aparut primele simptome alea sarcinii am stiut ca pot sa fac asta. Pe masura ce burta mea crestea, ma simteam din ce in ce mai bine gandindu-ma ca in pantecul meu creste o viata. Un copil mic, al meu si al lui Jake. In loc sa-mi fac griji ca ma ingras, sau alte porcarii de genul asta, eu ma bucuram pentru fiecare centimentru in plus al burtii mele. Asta inseamna ca micu ghemotoc creste, si in curand o sa fie aici cu noi.

Cam cu o saptamana in urma, s-a miscat pentru prima data. Eram atat de entuziasmata ca aproape am inceput sa topai, dar apoi mi-am amintit ca asta poate o sa-l ameteasca pe bebe, asa ca am stat cuminte.

Jacob era si el la fel de fericit si de fascinat de micul ghemotoc ca si mine. De’abia daca pleca doua minute de langa mine. Spunea ca trebuie sa aiba grija de mine si de bebe, ca sa nu patim ceva. Erau nopti intregi in care nu dormea pentru a ma privi pe mine dormind si pentru a-mi mangaia burtica.

Desi Alice crease o gramada de haine, care ne puteau ajunge in mod sigur si pentru bebelusul meu cat si pentru al Lindei, nu a vrut sa ne ia bucuria de a face cumparaturi pentru bebe. Asa ca acum eram toate trei in camera lui Alice, cautand printre sutele de rochi pentru gravide pe care le facuse, ceva cu care sa ne imbracam.

S-au auzit doua batai timide in usa, iar noi am deschis usa curioase, pentru a-i vedea pe Seth si Jacob imbracati, cu niste expresii de fericire pura pe fata.

-Mergem si noi! a spus Jacob dupa ce a analizat fiecare centimetru de piele sa fie sigur ca sunt bine.
-Unde? a intrebat Linda nedumerita, nevenindu-i sa creada ca ei vor sa mearga la cumparaturi.
-La cumparaturi cu voi! a spus Seth, zambetul lui marindu-se mai mult.
-Aaa..sunteti siguri? am intrebat eu incruntandu-ma.
-Foarte siguri!! a spus Jacob apropiindu-se de mine.
-Nu nu nuuu!! Trebuie sa se imbrace! Asteptati afara! s-a auzit Alice tipand din dulap.

Peste cateva minute…alta bataie in usa.

-Merg si eu! a spus mama imediat ce am deschis usa.
-Pe bune?! Adica…asta chiar era ciudat! Mama merge la cumparaturi de buna-voie si nesilita de nimeni!!
-Da! a spus ea intrand in camera.
-Apropo..v-am facut programare la ecograf mai tarziu. Ar trebui sa avem destul timp..a spus mama ganditoare.

Yeeyyy!! O sa-mi vad ghemotocul din nouu!! Mi-a fost asa dor de ell!!!

-Bun…voi doi -aratand spre mine si Jake- mergeti cu Bella, iar voi cu mine! a spus Alice.

****

-Alice…ne spui si noua daca o sa fie baiat sau fata? m-am milogit de Alice.
-Nu!
-Te roogg Aliceee! s-a rugat si Linda de ea.
-Cum se presupune ca o sa cumparam hine daca nu stim sexul copiilor? am intrebat eu, mandra de logica mea.
-Tot ce va spus e ca una o sa aiba baiat si una fata. Deci cumparati si haine de baiat si de fata! O sa aflati la ecografie mai tarziua!

-EU! a spus Seth.
-Ba eu! a zis si Jacob.
-Ba tu ce? am intrebat nedumerita.
-Aaa..nimic! Prostii deastea de baieti. a spus el aruncandu-i inca o privire de “Am dreptate” lui Seth.
-Si cam ce fel de prostii?
-Pai…ii spuneam ca noi o sa avem baiat! a spus mandru.

Ce-as mai rade sa fie fata! In fiecare seara vorbea cu “baietelul lui”, si ii spunea chestii de genul “tati de’abia asteapta sa te faci mare si sa te invete sa joci fotbal”…sau “fetele o sa moara dupa tine”. Era asa haios, atat de convins ca e baiat. Insa eu aveam alte presimtiri, numai ca nu vroiam sa-i stric surpriza.

S-a invartit ore intregi mai ceva ca un copil mic intr-un magazin cu jucarii, cumparand o multime de haine si jucarii pentru baieti. La un moment dat el si Seth faceau un fel de intrecere cine alege cele mai frumoase haine -pentru baieti, logic. Strangeau fiecare cat mai multe, apoi se duceau la Alice si ea le spunea cine s-a descurcat mai bine. Doamne, erau asa haiosi!

Din moment ce niciunul din ei nu vroia sa cumpere haine de fete, fiind fiecare convins ca al lui va fi baiat, eu si Linda a trebuit sa ne ocupam de hainele de fete.

Cand intr-un final cumparasem haine cat pentru o suta de copii, ne-am indreptat spre masini. Daca nu aveam programare la ecograf, probabil n-am mai fi iesit curand din magazinele alea. Erau atatea lucruri dragute, toate roz sau albastre…

****

-Buna ziua! am spus intrand in cabinetul doctoritei.
-Oh, buna Renesmee! Cum mai merge? Ce face micutul?
-Foarte bine chiar, devine din ce in ce mai agitat! am spus zambind, amintindu-mi de miscarile bruste pe care le face, care cateodata ma cam sperie.
-Vrem sa stim daca e baiat! a spus Jacob zambind.

N-a fost nicio cale prin care sa-l conving sa astepte afara, a zis ca vrea sa-si vada baiatul. Sau..poate fata.

-Pai, daca sunteti atat de nerabdatori…-a spus doctora uitandu-se mai mult la Jacob- haideti sa vedem!

Jacob s-a asezat pe un scaun aproape de monitor, nerabdator ca un copil mic care asteapta sa inceapa desenul preferat.

-E baiat nu?? a intrebat nerabdator.
-Pai…imi pare rau sa va dezamagesc, dar e fata! a spus doctora zambindu-mi. Probabil isi daduse seama ca eu nu prea credeam ca ar fi baiat.
-Ahh! Seth a castigat! a spus bosumflat.

De-abia m-am abtinut sa nu incep sa rad. Tipic barbatilor. Pariuri cu privire la sexul copilului.

-Nu-ti face griji scumpo, tati tot o sa te iubeasca! a spus sarutandu-mi scurt burtica.

Ei, asta nu era tocmai reactia pe care o asteptam. Ma asteptam sa fie suparat sau ceva de genul asta, insa el era doar ofticat ca a pierdut pariul.

-Nu esti suparat? am intrebat cand am iesit din cabinet.
-Normal ca nu! O sa fie fetita mea mica si rasfatataaa!! a spus sunand mai mult ca Alice.

-Ai castigat, frate! i-a spus el lui Seth, zambind cam prea mult.
-Si atunci de unde toata fericirea asta? a intrebat Seth privindu-l nedumerit.
-O sa am o fetitaaaaa!! a spus mandru.
-Esti un ciudat, omule! a spus Seth in timp ce se indrepta cu Linda spre cabinet.

****

-Ahh!! AUU! La dracu’, doareeeee!! MISCA-TE MAI REPEDEEE!! am tipat la Jacob care conducea masina.

Bine, stiu ca nu trebuie sa tip la el, doar ca nu maii poooootttttt!! Saracul, cand i-am zis ca au inceput contractiile a inceput sa se agite mai ceva ca Alice, speriat ca naiba. Ceilalti au zis ca vin cu celelalte masini imediat. Tata a vrut sa ma duca el la spital cand a vazut ca Jacob aproape nu se mai tine pe picioare de emotie, insa n-a fost chip sa-l convinga sa ma lase sa ma duc cu el. La dracu’ eu muream si ei se certau care sa conduca masinaaa!!

Probabil ca dupa ce m-a auzit pe mine tipand in halul ala Linda n-o sa mai vrea sa nasca. De parca ar avea de alesss!! Normal ca eu trebuia sa nasc prima, la dracu’ cu chestia asta cu vampirii! Copilul s-a dezvoltat doar putin mai repede decat unul normal, asa ca in loc sa nasc peste doua spatamani cum ar fi fost normal, surpriza!! Nasc acum!!

Masina s-a oprit in fata spitalului si Jacob a iesit repede, deschizand usa mea si luandu-ma in brate. AHH!!

-S-o anunte cineva pe doctora ca nasccccc!! am tipat eu. La dracu’ cred ca aratam penibil, dar cui ii mai pasa? CRED CA O SA MOOOORRR!!!!!
-Ce doctora?

La dracu’ cu asistenta idioata! Crezi ca eu mai stiu cum o cheama acum?!?!

-Miller! a spus Jacob repede.

****

-AHHHHHHHH!!!!!!!!! am tipat din nou, dorindu-mi sa scap dracu’ odata de contractiile astea.
-Renesmee eu…a…adica… se balbaia Jacob langa mine. La dracu’, n-a tacut de loc de cand am venit la spital, dar nici n-a zis o propozitie completa!
-Acum! a zis doctora tare,astfel incat s-o aud dintre vaicarelile lui Jacob.
-AAAAAAHHHHHHHH!!!!
-Aa…
-TAAAACIIIIIIIIII!!!! E NUMAI VINA TAAAAAAAAA! TU M-AI BAGAT IN ASTAAAAAA!! am tipat in timp ce incercam sa ma concentrez sa imping.
-Eu…a…
-TAAAAAAAAACIIIIIIII!!!!!!!!!!
-Felicitari, aveti o fetita perfect sanatoasa! s-a auzit vocea doctorei.

Adica, gata?! Am scapat?! N-am murit? Merci, Doamne!!

-Vreau s-o vad! am spus, pentru prima data calma.

Doamne, e asa frumoasa!!

-Are ochi tai! a spus Jacob de’abia atingand-o. Aici il inteleg…era atat de mica, incat imi era frica sa nu o ranesc.
-Si nasul tau! am spus zambind!