33-Without you

Renesmee POV

[[melodia merge de minune la perspectiva lui Jake, dar am pus-o aici ca s-o ascultati in tp ce cititi:D]]

-Renesmee! Haide, o sa intarzii! a spus Linda tragand de mine.
-Si ce-mi pasa mie? Sa se duca Emma.

Se vedea de la o posta ca Emma se oftica enorm pentru ca nu a fost ea aleasa pentru sedinta foto de azi. Sincer, i se cam urcase la cap. Mereu a fost constienta ca e frumoasa, dar acum ca avea si o dovada – si inca una mare-, acum ca era admirata de milioane de barbati, devenise una dintre miile de sclifosite. Alice insa sustinea ca e o reactie de inceput, si ca o sa se mai potoleasca cu timpul. Inceput? Au trecut 8 luni pentru numele lui Dumnezeu, iar ea pe zi ce trece priveste lumea de mai sus. Uneori e extrem de enervanta. Chiar imi pare rau ca s-a schimbat atat. Acum de’abia daca ne mai vorbim, doar atunci cand trebuie sa ne comunicam ceva legat de prezentari.

Mie una chiar nu-mi pasa. Putea sa se duca naibii la sedinta aia. Pe mine nu ma ajuta cu nimic. Tot ce-mi doream era sa gasesc un mod sa ies odata din porcaria asta, fara sa ranesc pe nimeni.

-Haide Ne..Renesmee! O sa se termine repede, apoi poate o putem convinge pe Alice sa luam o pauza!

Din nou, Nessie! Dumnezeu ma uraste! Linda s-a corectat imediat ce si-a dat seama ca asta o sa ma deranjeze, dar am avut nevoie de tot controlul din lume sa nu incep sa plang. Nu e vina ei ca eu sunt extrem de sensibila la orice imi aduce aminte de..Jacob. Numai cand ma gandesc la el inima mi se sfasie in mii si mii de bucatele.

-Bine! am spus intr-un final, dorindu-mi doar sa iasa afara ca sa pot sa incep sa ma dau cu capul de pereti, sau sa imi zmulg parul din cap..stiti voi, activitati..normale. Toti ajungem la un moment dat sa ne dam cu capul de pereti. Numai ca unii o fac mai des.

Linda a iesit, zambindu-mi incurajator, iar eu m-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie. Pot sa zic ca dusul cald a fost cat de cat de ajutor, insa, apa calda nu era suficienta sa spele durerea din sufletul meu.

Cand am iesit, am gasit niste haine pe pat, cum se intampla mereu. M-am imbracat fara ca macar sa-mi pese ce puneam pe mine. Stiam ca oricum ar fi, nu aveam sanse sa ma schimb, asa ca nu m-am mai obosit.

*****

-Buna frumoaso! a spus cineva venind spre mine. Eu sunt Gerry!
-Renesmee! am spus uitandu-ma stanjenita in jur. Oare toti fotografii sunt gay?

Mi-am abtinut impulsul de’a spune sa terminam dracu’ odata cu toata porcaria asta, si i-am suportat interesul fals pe care incerca sa-l afiseze. Pun pariu ca si el era la fel de scarbit ca si mine si de’abia astepta sa se termine ziua asta si sa se duca acasa.

Intr-un final, am ajuns la garderoba, de unde, normal, nu putea lipsi Alice. Tinuta..daca asta se putea numi tinuta, era de’a dreptul…transparenta. Cu timpul ma obisnuisem cu apartele de fotografiat si pot sa zic chiar si cu costumatiile sumare..dar pana acum, prin costumatii sumare intelegeam o fusta extrem de scurta si un maieu mulat. Bucatile astea de material erau ca si cum..n-ar fi! Ce mi-e cu ele, ce mi-e fara?

M-am imbracat, daca asta se putea numi imbracat, apoi am luat halatul roz pe mine si l-am strans cat am putut, astfel incat sa par cat de cat…decenta.

*****

Am iesit pe usa mai ceva ca o tornada. Am crezut ca nu mai scap odata. Asta a fost cea mai lunga si mai grea sedinta din viata mea. Inca nu stiu cum am rezistat sa nu-i iau pe toti la bataie,sau sa incep sa tip.

Doamne!! Nu mai fac asa ceva in viata vietilor mele!! A fost cel mai penibil moment din viata mea! Si desi am crezut ca fotograful e gay, m-am inselat enorm! Poate era mai bine sa fi fost gay! Toata sedinta s-a holbat la mine si mai avea putin sa inceapa sa saliveze! Scarboos!!

Tinutele alea nu se puteau numi tinute. Erau mai de graba pentru niste actrite de filme porno! Si cu toate astea, Alice era extrem de mandra de ele, si se pare ca tuturor le placeau, numai mie nu.

Cand am ajuns la hotel m-am trantit in patul mare si incomod, dorindu-mi cel mai mult sa fiu acasa in patul meu moale.

-Renesmee!! Ai fost minunataa! a tipat Alice aparand din senin in camera mea. Linda a intrat si ea in spatele ei, probabil cu gandul de’a pune in aplicare planul nostru.
-Bla bla bla! am mormait mai mult pentru mine, dar am uitat ceva: Alice e vampir!
-Care e problema? a intrebat pentru prima data parand sa observe si ea ca ceva nu e in regula.

Ne-a privit intrebatoare, iar eu nu vroiam sa isi dea seama inainte sa apuc sa-i spun.

-Alice, avem nevoie de o pauza! am spus repede, si imediat dupa asta ochii ei si-au pierdut concentrarea, ceea ce insemna ca in sfarsit “vedea” si ea ceea ce a ignorat pana acum, fiind prea prinsa in “lumea ei”.
-Oh! a spus dupa o pauza lunga in care ma intrebam daca vampirii pot sa lesine! Doamne, ar fi trebuit sa-mi spuneti! Am fost asa o proasta! Am fost oarba!
-Alice! N-ai nicio vina! Erai doar prea fericita ca sa observi unele detalii.
-Detalii?! DETALII?! a tipat ea din ce in ce mai tare. Astea nu sunt detalii Renesmee! N-am observat ca nepoatele mele nu sunt fericite!!
-Alice, nu exagera! a spus Linda incercand s-o linisteasca.
-Sa nu exagerez? Asta fac de 8 luni!! V-am obligat sa faceti ceva ce nu ma place..sunt asa o tampita! Maine mergem acasa!
-Si restul prezentarilor? am intrebat nedumerita.
-Sa le ia naiba de prezentari! O las pe Mya sa se ocupe de ele! Voi sunteti mai importante!

*****

A doua zi, in jurul orei patru coboram din avion, pe aeroportul din Port Angeles. Ma asteptam sa-l gasesc pe Jacob asteptandu-ma, dar o mica parte din mintea mea spunea ca s-ar
putea sa nu vina. Insa am ignorat partea aia pana in momentul in care am coborat si singurele persoane care ne asteptau erau mama, tata, Jasper si Seth.

Emma a zis ca mai ramane pentru prezentarea din seara asta, apoi vine si ea acasa pentru o pauza. Ea nu avea de gand sa renunte, pentru ca ii placea ce facea. Desi erau momente cand as fi vrut sa-i dau doua palme si sa-i spun sa se trezeasca odata sa redevina fata care era inainte, de fiecare data ma gandeam ca daca ea e fericita, nu am dreptul sa ma bag in viata ei.

Linda practic a alergat pana la Seth, air dragostea pe care o emanau era extrem de greu de suportat, mai ales in situatia mea. Mama si tata au venit si m-au imbratisat, dar asta nu m-a ajutat deloc. Desi imi fusese dor de ei, astea nu erau bratele celui de care aveam nevoie in momentul asta. Si chiar am incercat sa-mi stapanesc lacrimile..am incercat! Dar nu am putut! Am inceput sa plang, si stiam ca asta o sa-i raneasca mai rau, dar nu m-am putut abtine. In drum spre casa nu am facut altceva decat sa stau pe bancheta din spate,in bratele tatalui meu, si sa plang. Nu a zis nimic! Stia ce ma supara, si stia ca exista o singura persoana care putea sa ma faca sa ma simt mai bine, si din pacate el nu era persoana respectiva.

Cand am ajuns acasa pur si simplu am alergat mai repede decat tata pana la mine in camera, unde am incuiat usa si nu am primit pe nimeni pana a doua zi. Oricat insistase Alice sa vorbeasca cumine, sau mama, sau Linda…nu ele erau cele de care aveam nevoie. Nu stiu ce as fi facut daca ar fi venit Jacob. Nu am nici cea mai mica idee. O parte din mine tanjea enorm dupa imbratisarile lui, dupa caldura corpului sau, dupa senzatia de siguranta pe care o aveam cand eram langa el, iar o alta parte era extrem de suparata ca nu m-a asteptat la aeroport,si vroia sa-i plateasca cu aceeasi moneda. Insa el n-a venit, desi am o presimtire ca partea care il voria pe Jacob aproape ar fi castigat.

A doua zi, am coborat mai mult obligata sa iau micul dejun. Eram 90% sigura ca el va fi acolo, ca in fiecare dimineata. Dar cealalta parte de 10%, inca spera sa mai am timp pana sa trebuiasca sa vorbim. Nu aveam nici cea mai mica idee cum o sa decurga lucrurile.

-Neatza Renesmee! a spus Linda de pe scaun, unde era cuibarita bine la pieptul lui Seth.
-Neatza! am raspuns eu fara chef. Si daca el crede ca mi-a scapat felul in care corpul lui a tresarit cand mi-a auzit vocea, se iseala. Si cu toate astea, nu s-a intors. Nici macar nu m-a privit. Ma simteam invizibila.

Am incercat sa intru in “jocul” lui, dar nu prea mi-a iesit. M-am dus pana la frigider, mi-am luat un iaurt cu fructe si am iesit cat de repede am putut pe usa, intreptandu-am spre camera mea. Cand am intrat, toate sentimentele pe care le-am tinut in frau cat am fost jos m-au lovit din plin. Corpul meu a inceput sa tremure, iar eu m-am prabusit pe podea, sprijinita de usa.

Toata saptamana a decurs cam in acelasi fel..de’abia daca am vorbit doua cuvinte in tot timpul asta. Cand in sfarsit ma hotarasem sa imi iau inima in dinti si sa vorbesc cu el, asteptam nerabdatoare, dar in acelasi timp cu teama in suflet sa se intoarca din oras cand…

-RENESMEE CHARLIE CULLEN!!!!!!!! CE DRACU E ASTA?!

Si, desi ma asteptam sa fie tata cel care a urlat asa, nu era el.

Jacob POV

La dracu’! Cum vine asta?! Adica sta saptamani intregi pe cine stie unde, timp in care de’abia mai vorbim..toti obsedatii o vad la prezentari, in reviste…ah, reviste! Cand am gandit asta, mi-am amintit de revista pe care o tineam in mana,si care era dovada clara a furiei pe care am simtit-o. Paginile revistei au sfarsit aproape sfasiate, in incercarea mea de a le da mai repede si sa vedea mai exact cat de mare putea sa fie dezastrul.

Eu nu o vad saptamani intregi, sufar ca idiotu’  si ma gandesc non-stop la ea, iar ea ce face?? Pozeaza pentru o….DOAMNE, NICI NU POT SA MA GANDESC!!

Renesmee, iubita mea..sufletul meu pereche..cea mai inocenta fata pe care am cunoscut-o vreodata…Nu pot sa concep asa ceva!! Desi revista era dovada clara ca m-am inselat la partea cu “inocenta”!

-RENESMEE CHARLIE CULLEN!!! CE DRACU E ASTA?! am tipat imediat ce am intrat in casa si am trantit usa in spatele meu. Toate sentimentele si frustrarile pe care le-am tinut ascunde in toate aceste luni, au iesit la iveala intr-o replica de mai putin de 10 cuvinte!