24-Sweet love!

Linda POV

La naiba! Eu si Seth mai aveam putin si ne sarutam azi! Eram asa aproapeee!! La dracu’ cu instinctele astea de varcolac si cu protejatul sufletului pereche! Nu putea pur si simplu sa ma sarute?! Sunt convinsa ca asta nu m-ar fi omorat!

Drumul spre casa a fost linistit, de’abia am vorbit. Renesmee si Emma au condus pe rand, de teama sa nu adoarma la volan. Karla parea linistita, ca de obicei. Ea nu vorbea niciodata mult, deci asta nu era ceva nou.
Renesmee si Emma poate ca erau doar obosite. Muzica nu s-a oprit nici macar cateva secunde, dar niciuna din noi nu parea ca poate sa cante. Eu nu eram obosita aproape deloc, dar eram trista.

Stiu ca el vrea doar sa faca lucrurile asa cum trebuie, vrea sa-mi traiesc copilaria..etc! Dar ceva in momentul in care s-a indepartat brusc aproape ca m-a facut sa cad din picioare si sa ma ghemuiesc ca un copil mic, in speranta ca sufletul meu n-o sa se destrame.Am vrut sa plang, si de’abia mai tarziu mi-am dat seama de ce. Respingerea! Am simtit respingerea mai puternic decat ar fi trebuit. Daca el nu ma vrea? Daca sta langa mine doar din cauza stupidei chestii cu sufletul pereche?

Ma gandeam la chestiile astea in timp ce urcam spre camera mea, cu Seth langa mine. M-a condus pana la usa, cum facea de obicei, si mi-a soptit “Noapte buna!”, sarutandu-ma pe frunte! Pe frunte! La dracu’! Oricat am incercat sa-mi retin lacrimile pana acum, acum chiar nu am mai reusit! Am vrut sa ma intorc si sa intru in camera ca sa nu ma vada plangand, dar apoi mi-am dat seama ca el e cel de care am nevoie ca sa ma linistesc, si ca probabil daca as intra in camera nu m-as mai opri din plans pana maine dimineata. L-am strans tare in brate si mi-am ascuns fata la pieptul lui, incercand sa inabus un suspin, sperand ca poate n-o sa-si dea seama ca plang. Dar sperantele mele au fost in zadar.

-P-Plangi?! s-a balbait el. Nu eram sigura daca a fost o intrebare sau o constatare. Cred ca nici el nu era sigur ce a fost. A incercat sa-mi ridice fata ca sa ma uit la el, dar eu m-am ascuns mai mult in pieptul lui.
-Linda! Te rog, uite-te la mine! Ce-am facut? a intrebat cu o voce disperata, in timp ce imi ridica fata ca sa ma poata privi in ochi.
-N-ni-nimic! am spus eu printre suspine, vocea mea sunand de’a dreptul oribil.
-Oh, Doamne! Doar nu e din cauza…Linda, tu sti ca eu… incerca sa-si gaseasca cuvintele, dar nu putea sa formeze o propozitie completa.
-Nu-i nimic! Eu, mai bine..”Noapte buna!” am spus incercand sa intru in camera, dar el m-a prins de incheietura mainii si m-a tras in jos pe scari. Ce naiba?!

-Eu si Linda mergem sa ne plimbam! Nu stam mult! a spus incercand sa iasa pe usa, dar tata a aparut in fata lui inainte sa iesim.
-Seth, e cam tarziu.. a spus uitandu-se la el, iar apoi la mine. Ochii i s-au marit cand a vazut ca plansesem si ca acum faceam eforturi destul de mari sa ma abtin.
-Oh, haide Edward! Pot sa am grija de ea! a spus uitandu-se enervat la el.

Eu doar ma uitam nedumerita la ei cum aveau o conversatie tacuta. Orice ar fi gandit Seth, l-a convins pe tata.

Am iesit afara, iar Seth si-a pus un brat in jurul taliei mele. Chestia asta de obicei ma facea sa ma simt mai bine. Am intrat in padure, iar dupa vreo 5 minute ne-am oprit si ne-am asezat pe un trunchi de copac taiat. Cu toate ca in graba, imi luasem o geaca pe mine, era destul de racoare. Probabil ca Seth si-a dat seama ca imi era frig, pentru ca m-a strans la pieptul lui. M-am luptat cu gandurile care vroiau sa ma faca cu orice pret sa incep din nou sa plang.

-Linda, eu..chiar n-am vrut sa te ranesc, doar ca..m-am gandit ca ar fi mai bine sa mai asteptam, dar daca tu vrei sa…
-La dracu’ cu ce vreau eu Seth! am tipat nemaiputand sa ma abtin. Chestia asta nu e numai despre ce vreau eu! E si despre ce vrei tu! Daca sunt sufletul tau pereche nu inseamna ca nu ai dreptul sa alegi, sau ca esti legat pentru toata viata de mine! Poti sa-mi spui daca nu ma vrei! si spunand asta, am simtit lacrimile calde curgandu-mi pe obrajii inghetati.

Seth se uita la mine distrus. Nu stiam daca era vina, regret, sau faptul ca aveam dreptate. Daca el chiar nu ma vrea?
Mainile lui fierbinti mi-au cuprins fata si mi-au indepartat lacrimile, apoi am putut sa vad cum fata lui se apropie din ce in ce mai mult de a mea.

Peste cateva secunde, buzele noastre se miscau impreuna ca si cand faceam asta de o mie de ani. Nu era nici urma de ezitare, nici din partea mea, nici din partea lui, si atunci mi-am dat seama ca el chiar ma vroia! Nu facea asta doar ca sa fiu eu fericita, facea asta pentru ca asa simtea! Simteam dragostea lui pe buzele mele.

Am stat inca vreo 10 minute in padure aratandu-ne dragostea pe care ne-o purtam unul altuia, apoi ne-am hotarat sa ne indreptam spre casa. Nu stiam daca ar trebui sa ma gandesc la asta. Daca la Renesmee a acceptat ca are un iubit, asta nu inseamna ca o sa accepte si la mine. Pana la urma, ea e cu 2 ani mai mare ca mine. De fapt, 2 ani si o saptamana! Am chicotit cand m-am gandit ca daca tata avea sa inceapa o discutie de genul “esti prea tanara ca sa ai un iubit”, fiecare zi o sa conteze. Poate o sa-mi spuna ca Nessie e mai mare decat mine cu 2 ani, o saptamana, x ore si z minute.

Am intrat pe usa, tinandu-ne de mana. Asta nu era ceva neobisnuit, dar cred ca zambetele prostesti de pe fetele noastre ne-au tradat, pentru ca tata s-a uitat la mine cu o privire distrusa, iar apoi la Seth ca si cand l-ar omori.

-Nu si tu..! a oftat el infrant.

Ok, asta nu e chiar reactia pe care o asteptam. Atat? Scap doar cu un repros de genul “nu si tu”? Suupeer!!

-Daca vreodata mai plange din cauza ta jur ca-ti zbor capul de pe umeri! am tresarit la schimbarea brusca din tonul lui, iar modul in care l-a privit pe Seth era chiar de speriat. Si cand te gandesti ca se intelegeau destul de bine inainte ca Seth sa-si dea seama ca eu sunt sufletul lui pereche. De atunci lucrurile s-au schimbat. Nu-l uraste atat de mult ca pe Jacob, dar totusi e ceva ce impiedica lucrurile sa mai fie ca inainte.

-N-o sa se mai intample! a spus Seth, si am simtit regretul in vocea lui.

Apoi m-a dus pana la usa camerei mele, si m-a sarutat scurt pe buze. Am zambit cand mi-am amintit ca ma mai adusese odata in seara asta pana in fata usii, numai ca prima data lucrurile fusesera diferite.

Renesmee POV

Ah! De ce am vrut atat de mult sa merg la liceu? A da, pentru a avea o viata normala! Aiurea cu viata asta normala! Daca sa ai o viata normala inseamna sa te trezesti 5 zile pe saptamana la 7 dimineata, mai bine renunt!

M-am indreptat spre baie ca si cand as fi fost teleghidata, apoi m-am imbracat fara ca macar sa ma obosesc sa ma uit ce haine imi pregatise Alice.

Am coborat in bucatarie, unde Jacob ca de obicei manca. Nu aveam chef sa mananc, asa ca doar am asteptat sa termine de mancat, apoi ne-am indreptat spre scoala.

Cand am ajuns am fost intampinati de Karla si Jay care erau in al noualea cer. Era imposibil sa nu te molipsesti de fericirea lor.

Emma si Ethan erau si ei bine-dispusi, dar nu puteau concura cu fericirea celor doi porumbei.

Ne-am indreptat toti spre ore, ignorand privirile ce trimiteau sageti spre Karla. Erau o gramada de fete care il placeau pe Jay, dar el niciodata nu acordase atentie niciuneia, pana acum.

Ziua a trecut destul de repede, iar cand am ajuns acasa, Linda radia fericire mai ceva ca Jay si Karla. Asta e ciudat! Am tras-o dupa mine in camera mea, si am privit-o cu o spranceana ridicata, asteptand o explicatie pentru fericirea asta brusca.

-Eu si Seth suntem impreuna! a tipat incepand sa topaie!  si nu am nicio indoiala ca oricine se afla pe o raza de 10 km a auzit-o.
-Aaa…WOW! Vreau sa stiu toooottt!! am spus, sunand aproape ca si cand as fi Alice.
-Si eu! a spus Alice intrand pe usa. Ca tot vorbeam de ea.

Linda ne-a povestit tot, incepand cu ziua de ieri, pana astazi de dimineata, cand la prima ora a gasit in fata usii dormitorului ei un buchet de trandafiri rosii si un bilet cu “Imi pare rau!” Asta e atat de romantic!

Restul saptamanii a trecut cam la fel: liceu, prieteni, familie, teme, distractie.

Toata saptamana m-am gandit ce cadou sa-i iau Lindei, si inca nu m-am hotarat.